Dezvoltarea literației- premisă a reușitei școlare
Dezvoltarea literației- premisă a reușitei școlare
,, Mintea nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins.”( Plutarh)
Prof. înv. primar Burcă Antonela
Școala Gimnazială „Ioanid Romanescu”
Voinești, Iași
Rezumat: Această lucrare explorează modul în care conținuturile tuturor disciplinelor școlare- de la comunicare în limba română la matematică și arte- pot fi valorificate strategic pentru a transforma fiecare lecție într-o oportunitate de dezvoltare a competențelor de literație. Dezvoltarea acestora depășește simplul act al cititului și scrisului, devenind un proces complex de descifrare, interpretare și utilizare a informației în diverse contexte.
Cuvinte cheie: competențe literație autonomie descifrare
Pornind de la rolul de resursă al profesorului în formarea copilului, articolul prezent își propune să sublinieze importanța dezvoltării competențelor de literație ca strategie în a-l ajuta pe elev să devină autonom. Literația este vehiculul prin care copilul învață să învețe, învață să utilizeze eficient scrierea, cititul, reprezentarea vizuală și conversația pentru a dobândi cunoștințe și a forma deprinderi care, ulterior, vor conduce la formarea de aptitudini necesare dezvoltării personale continue. Elevii trebuie să știe cum, când și unde poate fi localizată informația valoroasă pentru a o putea gestiona, interpreta și evalua critic. Aceasta înseamnă că elevul învață să separe datele corecte de cele incorecte, pe cele esențiale de cele mai puțin relevante pentru a putea sintetiza și comunica informația.
Valorificarea conținuturilor disciplinelor școlare în vederea dezvoltării competențelor de literație este strategia pe care cadrul didactic o poate folosi în procesul de predare pentru a facilita învățarea și înțelegerea. Reformele din învățământ, fie că este vorba de sistemul românesc, cel european, asiatic sau american, urmăresc formarea capacității individului de a utiliza procesele cognitive în rezolvarea unor situații reale, transdisciplinare, în care calea până la soluție nu este evidentă și în care conținuturile care ar putea fi aplicabile nu pot fi încadrate în domeniul matematicii, al științelor sau al citirii / lecturii. Realitatea este că, pe parcursul școlarității, elevul trebuie pregătit pentru a-și utiliza achizițiile pe tot parcursul vieții, în domeniile cele mai variate, în care nu se definesc diferențiat cunoștințele din ariile curriculare studiate.[1] Pentru definirea literației s-a preluat sensul din limba engleză ca fiind capacitatea de a citi, a scrie, și a utiliza numere sau de a înțelege și a utiliza informațiile citite în viața de zi cu zi. În dicționarul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, literația este menționată ca fiind „abilitatea de a înțelege, de a folosi și de a reflecta asupra textelor scrise pentru a-și atinge obiectivele, a-și dezvolta cunoștințele și potențialul și a participa eficient la viața societății” (https://www.oecd.org/education/innovation-education/adultliteracy.htm). Este considerată și o abilitate de bază sau o cunoaștere a unui subiect” (https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/literacy) sau „un mijloc de identificare, înțelegere, interpretare, creație și comunicare într-o lume tot mai digitalizată, mediată de text, bogată în informație și rapidă” (https://en.unesco.org/themes/literacy). The Global Alliance for Literacy afirmă că literația este „fundament al învățării pe tot parcursul vieții” (http://uil.unesco.org/literacy/global-alliance). Literația este interpretată și dintr-o perspectivă care valorizează calitatea educației fiind văzută ca „o abilitate cheie, dar și o măsură-cheie a educației populației.” (Roser, Ortiz-Ospina, 2018). Deși literația poate fi interpretată și ca alfabetizare de bază, în continuare o vom privi ca noțiune care definește capacitatea de a citi, a înțelege și de a aplica ceea ce s-a citit. Toate definițiile prezentate dovedesc sau afirmă importanța literației ca abilitate de a scrie, a citi și a înțelege ceea ce s-a citit pentru a aplica și a utiliza informațiile în viața de zi cu zi. Formarea abilităților de literație reprezintă și o măsură a valorii unui sistem educațional[2].
De aici derivă următoarea întrebare: Cât de bine sunt pregătiți elevii pentru noile cerințe legate de educație?(Conley, p.37-47). „Când un individ citește și scrie, diferite tipuri de informații specifice despre limbaj sunt transpuse, conectate și aplicate pentru a crea semnificații pentru sau printr-un text, inclusiv aceste deprinderi de bază ale literației”: principiul alfabetic, fonologia, recunoașterea cuvintelor, comprehensiunea. Fluența în citire, determinată de primii trei factori enumerați, permite cititorului experimentat să nu mai întârzie asupra analizei literelor și a cuvintelor. Nu putem trece cu vederea faptul că unii elevi întâmpină dificultăți în privința citit-scrisului. Pentru îmbunătățirea rezultatelor școlare ale acestora trebuie să înțelegem cauzele care conduc la apariția acestor diferențe de învățare. Fără a insista asupra definirii lor, din experiența profesională a fiecăruia dintre noi pot fi conturate câteva mari influențe: dezvoltarea diferită a limbajului și a competențelor de exprimare orală, cunoștințele precare referitoare la scris și citit, cauzate de lacunele acumulate în timp, diferențele culturale și lingvistice, sărăcia, motivația, susținerea familiei, instruirea nepotrivită, modificările și cerințele la nivelul curriculumului. Ajungem, astfel, la provocarea literației în aria de conținut, ca modalitate de susținere a tuturor elevilor în depășirea ecartului la nivelul reușitei școlare.
Literația în aria de conținut este ”abilitatea de a folosi lectura și scrierea pentru a dobândi noi cunoștințe într-o anumită disciplină” (Conley, p. 48). Conținutul literației are la bază o serie de factori, așa cum am arătat anterior: capacitatea de a citi și folosi diferite tipuri de vocabular în contexte diferite, cunoștințele anterioare ale elevului, măsura în care materialul de studiat motivează, capacitatea de scriere, experiența anterioară cu subiectul propus dar și cu modul de abordare a acestuia, etc. Pentru ghidarea literației într-o activitate se propun următoarele principii (Conley, p.54-55) : concentrarea atenției elevilor pe cuvinte, modele și reguli în citire și în scriere; alternarea activităților lingvistice de citit, audiat, scris, observat și comunicare; extragerea semnificațiilor pe cont propriu. Observăm, astfel, cum literația în aria de conținut îl îndrumă pe copil în achiziția strategiilor de învățare. Formarea competenței de a învăța să înveți, una dintre competențele-cheie stabilite la nivelul Uniunii Europene, devine țintă pentru fiecare nivel de școlarizare, măsurabilă la finalul școlarizării obligatorii. Pentru ca elevii să fie echipați cu abilități și competențe care să-i ajute în învățarea pe tot parcursul vieții, în școală se pot oferi modele de strategii, iar strategiile de literație fac parte din categoria acelora care sprijină învățarea pe tot parcursul vieții, devenind unealtă intelectuală indispensabilă în adaptarea la cerințele societății.
Identificarea întrebărilor esențiale învață copilul să formuleze singur întrebări cu privire la o anumită temă și să rezolve probleme. Localizarea informației este importantă pentru gama de resurse la care poate apela elevul, lărgirea orizontului său informativ, cu impact direct în utilizarea acestora. Susținerea abilităților de literație critică, modalitate de dezvoltare a gândirii critice, promovează o atitudine interogativă și pune copilul în situație de a înțelege posibilități oferite de contextele trăite prin construirea și evaluarea perspectivelor și a dovezilor. O altă strategie de învățare susținută de literație este sinteza, care implică realizarea de conexiuni, elaborarea de semnificații și operarea unor alegeri. Nu în cele din urmă, comunicarea este o strategie de învățare care poate fi stimulată prin intermediul literației valorificate prin intermediul disciplinelor școlare. Metode precum brainstorming, Oprește-te și notează, jurnalele, scrierea I-Search sunt mijloace prin care elevul este pus în situația de a coopera, a discuta, a argumenta, a asculta, a aduna informații și dovezi, a dezvolta și exprima o idee.
Profilul absolventului de clasa a IV-a permite cadrului didactic personalizarea procesului de învățare pe durata ciclului primar cu scopul garantării alfabetizării funcționale a tuturor beneficiarilor până la finalizarea acestuia. Profilul elevului astfel conturat ne îndrumă să ne gândim asupra motivelor pentru care noi înșine citim: citim pentru a învăța să acordăm o chitară, a descifra schița de montare a unei piese de mobilier, a îndeplini un rol în societate sau în familie, a ne planifica traseul unei excursii, a înțelege exponatele unui muzeu sau farmecul unui loc. Citim pentru că noul face parte din viața noastră și pentru că ne este intrinsecă adaptarea. Cunoașterea strategiilor de lectură cu scopul învățării reprezintă un element cheie al vieții de adult. Așadar, elevii noștri trebuie ghidați în dezvoltarea strategiilor de citire bazate pe cercetare pentru a învăța.
Esența educației primare stă în capacitatea de a crea conexiuni. Prin integrarea literației în toate ariile curriculare, transformăm procesul de învățare dintr-o fragmentare pe materii într-un tot unitar. Un elev care stăpânește literația prin prisma tuturor disciplinelor este un elev echipat cu cea mai puternică unealtă de învățare: capacitatea de a descifra sensul, indiferent de contextul în care îl întâlnește.
Bibliografie:
- Conley,Mark W, .Întelegerea textelor și ariile curriculare. Iași: Editura Polirom, 2019
- Călugăr, Melania, „Strategii de valorificare a abilităților de lectură în concordanță cu testele PIRLS”, Conferința ”Creativitate și inovație în educație, ediția a III-a, Târgu- Mureș: p. 263-267, mai 2014- http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev9sp/vol2.pdf
- Our World in Data, E Ortiz-Ospina, M Roser-Literacy , martie 2018 – https://ourworldindata.org/literacy
